Romanul s-a nascut proprietar

 
Nu cred sa existe  in vreo alta tara o cultura a proprietatii atat de dezvoltata ca la noi. Fie ca vorbim de masina sau casa, romanul vrea sa isi vada numele inscris pe hartie.
    Iar pentru a isi duce planul la indeplinire nu ezita sa se imprumute la banca pe 20-30 de ani si sa injure aceeasi banca cand nu isi mai poate platii ratele. Adevarul este ca intotdeauna in tara asta s-a pus accentul pe cat ai, nu pe ceea ce esti. 
    Daca americanilor li se spune de mici "eu pot", noua ni se zice " eu sunt mai bun pentru ca am mai mult decat X". Compararea cu ceilalti o putem vedea in orice moment, indiferent de ramura vietii de care vorbim si indiferent de gradul de pregatire al persoanei in cauza.
   Probabil romanul nostru neaos, a ramas cu sechele din rgimul trecut cand totul era la gramada sau pur si simplu sufera de o acuta lipsa de incredere in sine mascata prin dorinta de a avea mai mult decat altul.
   Imi amintesc cu dezgust acum o istorisire de pe vremuri in care materialul a primat, dar cum " orice lucru rau are o parte buna...". 
    Sa revenim totusi, de ce imi place mie cetatean roman, zdravan la cap sa fiu proprietarul unei locuinte, de exemplu?
      Pai hai sa vedem, in primul rand actul acela imi ofera sentimentul de siguranta. Domnule imi apartine, pot sa fac ce vreau cu ea!
     In al doilea rand, imi da impresia de valoare." Vezi "X" a facut ceva la viata lui, are casa, masina copii mari, e cineva!
     In al treilea rand, sufar de mania persecutiei, deoarece sunt constient ca la salariile si conditiile pe care tara mea mi le ofera, trebuie sa fiu un pic nebun sa platesc 30 de ani o rata la banca. Nu vorbesc aici de aceea care au plecat din tara si care fac un sacrificiu emotional.
     Imi povestea verisoara mea care s-a stabilit in Germania, ca nemtii au cu totul alta mentalitate si ca in marea majoritate stau cu chirie si nu se simt rusinati de asta. Banii ii aloca placerilor personale, gen excursii, plimbari, petreceri.
    Sincer vorbind, eu ma vad facand parte din categoria clasica de roman, poate datorita nevoii asiduue de siguranta. Poate nu as risca 30 de ani, dar 10 sigur as face-o. 
Voi ce credeti, merita sa platesti o rata 30 de ani sau mai bine sa stai cu parintii sau in chirie ( partea cu mostenirea de la o matusa, nu o luam in calcul)?

Comentarii